Colecția de răbdări prăjite

Iar am făcut sărățele. Prăjite pe fund, pârlite la capete, după obicei. Am simțit din nou îmbrățișarea neantului în timpul treburilor casnice. Așa mi-a venit ideea să ung sărățelele cu miere, să presar cioburi de ciocolată neagră și să le împletesc între ele. I ♥ neant.  

Foto Camil

Cum să intri în gîndul lumii

În fiecare zi a vieții mele am laptop în brațe, canapea sub fund și ciorapi de lînă în picioare. Nu mi-am pus niciodată problema așa, dar practic astăzi asta s-a întîmplat: în mai puțin de 15 minute am intrat în rîndul lumii.

Nu neg, este foarte posibil să fi zis de multe ori, cînd era mai multă lume de față: „Ah, mie mi-ar plăcea să merg la Hong Kong sau la Dubai”. Fals. Mie nu mi-ar plăcea nici să merg după pufuleți. Nu e ca și cum mi-aș fi dorit vreodată, în capul meu, să vizitez Piața San Marco la apus, mormîntul lui Cioran din Montparnasse sau cetatea din Dubrovnic luată cu asalt de vedetele de la Hollywood. Ori să aplic pentru jobul de copywriter de la o companie de mindfulness din Kuala Lumpur. Astea sunt genul de lucruri pe care le spui oamenilor de teamă că nu vei fi înțeles, sau, mai rău, de frică să nu fii judecat dacă vorbești deschis despre chestiile care te interesează cu adevărat: „Am avut o prietenă în copilărie care mînca rîme” sau „Auzi, știi ce micuțe se fac supozitoarele acum? Și-s ok, că sînt din plante”. Sau: „Eu nu mi-am ros niciodată unghiile, de obicei rup pielițele pînă îmi dă sîngele”. Practic, în loc să pari un inadaptat obsedat de trecut și de propria persoană, din cînd în cînd te gîndești global la vacanțe, geografie și inovație. Nu vreau totuși să merg cu avionul, nici să vad alte țări și pot să trăiesc binemersi și fără pufuleți. Dar, iată, de astăzi am pașaport cu o poză alb-negru în el.

Nu trece o zi fără să văd un gif, un emoticon sau 100 de statusuri despre cafea. Cafeaua îți face manichiură semipermanentă, stopează creșterea părului pe picioare și te ajută să gîndești limpede. Nu înțeleg de ce fiecare persoană cu inel de diamant și pulover de cașmir trebuie să-și bage nasul într-o ceașcă de cafea. Nici de ce lîngă fiecare prăjitură cu cremă, glazură și frișcă asudă cîte un cappuccino. Nu am băut în viața mea o cană de cafea, dar, iată, astăzi pare că da.

Cum așteptam să se facă ciocolata cu lapte, flancată de oameni care aveau flat white, a venit Miloš la masă cu o cărticică Țîță și Țîță #7 și i-a zis lui Cătălin: „Uite, ia arta asta pentru fată”. E o artă mică, de aceea mi-am și dorit-o pe loc. Cătălin nu avea bani, iar mie mi-era rușine să îi dau direct o hîrtie de 10 lei lui Miloš zicîndu-i „Mersi, ăștia sînt pentru artă”. Pînă la urmă, ne-am descurcat noi cumva. Deci, în seara asta sunt fata cu pașaport nou și cu burta plină de ciocolată caldă care privește lucrările artiștilor din generația ei cu detașare, dar cu oarecare interes.

Altă chestie ar fi că în timp ce mergeam pe stradă o doamnă cu mască la gură mi-a pus mîna pe haina de blană și a zis să îmi ridic eșarfa. M-am uitat peste umăr să văd cît am tîrît-o pe jos, dar a zis că nu, să o trag mai sus că îmi intră între picioare cînd merg. Mulțumesc mult de tot.

  

7 fericiri cu „dar” în coadă

1. O perdea roz cu găurele împletite
Nu mai fusesem într-un magazin de perdele de pe vremea doliului prelungit al Reginei Victoria! Doar că n-o poți sălta pe loc, durează cîteva zile să ți-o taie, să ți-o coasă, pînă să ți-o dea acasă.

2. Manevrele cu boluri, castroane, tăvi și răzătoare
Pe fondul unei scărmănătoare senzații de greață care mi s-a cocoțat direct în vîrful buzelor, cu greu m-am putut bucura de efectele antistres ale muncilor casnice. 

3. Aluatul nisipos cu făină și unt
Delicios mirositor și plăcut la atingere, numai că a răbufnit prin bucătărie după ce apucasem să o demachiez bine de tot cu detergent.

4. Sărățele cu brînză de capră, brînză mucegăită, ardei iute, chimen, piper, oregano
Le-am întors cu tot cu tavă, le-am întors apoi pe fiecare în parte de mai multe ori la rînd și tot s-au cangrenat pe alocuri în procesul de coacere.

5. Una peste alta, mai multe lucruri bune de mîncat
Dar, judecînd după aspectul copănașelor mele, nici despre tînțari nu se poate spune că s-au hrănit tocmai cu răbdări prăjite.

6. Nechezatul de cal în inima orașului
A fost urmat de urletul din gură de șarpe al cîinelui de la cîteva curți distanță.

7. Un film de Hollywood cu juju jellies și pulovere tricotate
Epuizată de fericire, am adormit înainte s-o vad mai bine pe Tara Reid purtînd contur de buze.

CARE E DIFERENȚA DINTRE CRÎNGAȘI ȘI UNIVERSITATE?

Căram ieri pe stradă, în văzul lumii, o încărcătură serioasă: 2 sacoșe de plastic pline cu cărți și geanta Adelina Ivan burdușită cu alte cărți. Nu pot să detaliez aici, dar ăsta e în mod cert semnul unei reușite. Mi-a ieșit în cale o tarabă cu căpșuni și cireșe, pac alte 2 sacoșe. Eram prea mîndră de mine ca să merg cu taxi, neștiută de nimeni pe bancheta din spate.

Cînd coboram la metrou Crîngași îmi ziceam în sinea mea că nu mai există fată ca mine, că l-am apucat pe dumnezeu de un pantof cu toc, că oricine ar da absolut orice sa fie în locul meu. Practic îmi ieșeau bube de fericire în vîrful nasului.

Cum ajung pe peron se făcea anunțul că tocmai s-a sinucis cineva la metrou la Universitate. Atunci mi-a fost clar că nu toată lumea vrea să fie în locul meu. Și dacă nu vrea chiar nimeni, asta e, o să mă obișnuiesc singură cu binele.

CARE-I TREABA CU TREBURILE

Am fost astăzi la croitor, să mai repar ce se poate:

- 2 cămăși, una galbenă și alta ciclam, ambele cu burlane pe post de mîneci

- o pereche de colanți spațiali cam lungani, de-mi acoperă în întregime sînii cu planete

- o rochie cu ierburi, o haină ierbivoră, o pereche de jeanși Miss Sixty - fiecare cu cîte o cusătură desfăcută

- o rochie ciclam și alta neagră –  amîndouă de catifea, prima de transformat în bluză, a doua de tivit că am scurtat-o cu foarfeca

- un tricou Manoush - de tivit, că l-am decoltat și p-ăsta cu foarfeca

- un fel de rochie-vestă-top - de voal negru, de strîmtat

- o fustă de blugi – preferata mea – de schimbat fermoarul, că s-a produs o încurcătură

- un paltonaș Escada, cu imprimeu de camuflaj floral din catifea, în care încap 3 iulii în momentul de față.

Am mai găsit acolo o haină albă, mițoasă, rămasă deschisă pentru probe după ce a trecut prin 3 serii de operații estetice. Dar asta nu e o problemă. Problema n-are nicio legătură cu hainele. De altceva mi-e mie rău. M-am întors de la croitor cu creierii ferfeniță, cu tremurici și un pumn de neliniști.

Totul a pornit de la nepoata croitorului. Fata are 25 de ani și se pare că a trecut recent prin 2 situații.

1. S-a aflat în casa unui bărbat. De față cu ea, individul stătea la orizontală, aparent fără nicio boală, iar mama lui venea cu tava plină de mic dejun și îl servea direct în pat. Nu știu dacă i-a dat și ei ceva, dar i-a spus să ia aminte, să învețe cum să slujească bărbatul. Nepoatei croitorului i-a picat foarte greu lecția de masă și s-a dat dusă din casă.

2. Un alt bărbat a venit cu mașina în fața blocului ei, a preluat-o și a dus-o la un restaurant. Acolo, nepoata croitorului i-a spus că n-are sens să lungească ciorba aiurea și l-a informat din start că ea preferă bărbatii cu care poate împărți în mod egal treburile casnice. Bărbatului i-au stat în gît aceste treburi. Nu voia, nici nu putea. Nepoata croitorului a ieșit din restaurant ghinionistă, la fel ca din prima situație.

Din cauza lor, n-am avut o seară prea normală. Bărbatul întins pe spate, hrănit, spălat și curățat de femei, și al doilea stînd picior peste picior stăpîn pe lenea și neputința lui mi-au stăruit în minte cîteva ore după ce am plecat de la croitor. M-am gîndit numai la treburile casnice, am reconstituit în mintea mea mîinile de bărbat și toate lucrurile înfipte, întortocheate și înșurubate care stau doar în puterea lor.

Dar pe lîngă pățaniile nepoatei, mai e un nepot. Numai ce îi vizitaseră croitorul și soția lui, pe nepot și pe soția lui, în apartamentul lor de 3 camere și 2 băi. În timpul vizitei, a apărut o scamă în schemă, iar nepotul croitorului a întins o mînă agilă și a cules-o instantaneu de pe unde atîrna. Mi-au povestit că atît cît au stat ei acolo, nepotul și-a văzut cu hărnicie de treburile casei. Am amuțit. Se pare că îl nemulțumeau șuruburile unui scaun. L-a demontat și l-a făcut la loc, nu înainte de a reteza șurub cu șurub ca să se potrivească cu viziunea lui.

Asta e ca atunci cînd o prietenă mi-a povestit că iubitul ei și-a confecționat singur toată mobila. Dar multe dintre noi, inclusiv nepoata croitorului, trec prin viață ca furnicuțele fără să descopere minunile vindecătoare care se ascund într-o lovitură zdravănă de ciocan. 

Ajutorul unui bărbat bun seamănă cu pîinea bine crescută și cu cina binemeritată. De cele mai multe ori, pînă nu ești sătulă, nu-ți dai seama cît ți-a lipsit. Poftă bună!

+ Rochie de Bianca Andronache

+ Foto de Ioana Daria

+ Inimioară roz Oana

VARA PE SUFERINŢĂ

 Un om mergea în picioare acum 2 zile şi astăzi va coborî în poziţia culcat.

Copilăria mea se uită la rîsul dat în clocot şi îi ghiceşte curioasă zîmbetul de sub mustaţă. Mîncăm la micul dejun pîine proaspătă din maşina lui albastră şi cubuleţe mici din lingourile de slănină.

Plîngem că viaţa e simplă şi gustoasă chiar şi după ce s-au terminat mîncarea din farfurie şi oamenii din ea.

FOAMEA MEA

Dragul meu jurnal,

Mi-e foame.

Mi-e foame cît infulec cîte felii de salam pot să apuc dintr-odată, nu le mai jupoi pieliţele, mai sorb cîte o lingură de iaurt gras ca să nu mă înec între înghiţituri. De două ori îmi înfig ghearele într-un croissant pînă îl sfîşii complet. Umplutura de siropuri îmi pătează faţa de pe tricou şi se prelinge pe tine. O ling de peste tot. Tot ce mănînc, mănînc cu mămăligă că altfel nu mă satur. Nu mă satur nici aşa, dar cu un boţ de mămăligă în burtă gîndesc cu guguloaie şi dorm mai bine.  

Mi-a fost foame toată ziua. Mi-e foame toată viaţa. Dacă am mîncat ficăţei prăjiţi, creier pane sau sarmale de porc după miezul nopţii mi-am băgat degetele pe gît şi m-am despărţit de ele înainte să se depună creierul pe fund şi ficăţeii pe burtă. Mi s-a făcut foame la loc şi foamea m-a eliberat.

Astăzi am mîncat ceva bun care era al altcuiva. Cînd m-a prins cu bunătăţile în guşă, m-a rumenit pe toate părţile şi m-a săturat cu gura. M-a înfulecat pînă au rămas doar ghearele din mine. Mai mult nici nu-mi trebuie ca să mă lupt cu foamea.

Doar de o îmbucătură din tine mai am nevoie, ca să mă înving pe mine.

DOR DE SOARE, POFTĂ DE MÎNCARE

Toată lumea ştie ce are de făcut cînd îi e dor de cineva. Se apucă să îl caute pe internet, să pună mîinile pe picioarele lui, îi face de mîncare porţii în farfurii mari şi i le întinde pe masă cu faţa la soare.

Nici n-ai ce să faci altceva.

CLIPEŞTE

Sub o mare de prostie bate inima de hîrtie.

Mă apăr foarte rar. O femeie nu trebuie să se apere niciodată singură, şi mie oricum îmi stă mai bine vinovată.

FLORICELE CALORII

În parcurile bucureştene privirile în urmă cu capul pe spate au o dimensiune a lor:
în copilărie se pofteşte la porumbei şi acadele dimineaţa pe alee, în doi se regretă.
1. În amîndoi sînt cel mai uşor de evitat parcurile.
2. În salopetă te aperi de căldură cu tot corpul.
3. Geanta de bumbac să fie întoarsă pe dos.

ONE DAY THREE

Eu chiar n-am făcut prăjituri niciodată. I simply didn’t feel like it. Şi gîndiţi-vă că acum am 3 arsuri de la cuptor numai la una din încheieturi, deci e clar că îmi place să gătesc. Mi-e lene, cînd văd hălci de carne crudă mă gîndesc la oamenii din Vogue cu părul lipit de cap, urăsc să curăţ morcovi, dar îmi place sincer. Mi se potriveşte.

A fost o zi, acum foarte de curînd, cînd aş fi putut să fac un tort cît toate zilele, dar pentru că aşa n-am ştiut eu ce să fac acum mai mult timp, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. S-a întîmplat să cheltui bani în loc de să-nu-fiu-singură-în-bucătărie-şi-să-dau-să-guste-din cremă-tuturor-din-jur-care-şi-ar-fi-dorit-sigur.

Şi niciodată pînă acum, de atîta timp dupa ce am fost tare neştiutoare, nu am putut să mă apropii de cutiile cu blat, de prafurile pentru creme, de tuburi de frişcă, nici n-am avut răbdare să citesc o reţetă dulce pînă la capăt. Am ştiut mereu că dacă nu faci cînd trebuie degeaba faci cînd ţi-e ţie poftă.

Deci n-am insiropat biscuiţi şi cozonac. Poate vreodată pe lîngă mama cînd eram foarte mică, mirosul mi-l amintesc. Şi glazura de ciocolată, cam cel mai bun rest pe care poţi să-l lingi din crăticioară. Nici n-am stors friscă din pungă, nici nu ştiu dacă se mai face acum aşa.

Dar am luat de la mine mult mai puţin decît am luat de unde conta cu adevărat să nu iau. Ci să las aşa cum a vrut dumnezeu.