De ce s-a transformat Remus Cernea în prinț din motivele greșite

Cînd eram mică și chiar mai neajutorată decît acum, vecina și colega mea de clasă Aurelia mă alinta pe maidan așchilopato, aschilambico, scheletronule, așchimodie, două bețe-nfipte-n cur, că doar nu era să-mi zică firavo. Cînd am crescut și mi-au ieșit la iveală picioarele de sub rochii de designer pac! rățușca cea urîtă a devenit cool inclusiv pentru un public care și-ar fi testat pe ea aptitudinile de bully în trecut. Așa și cu broscoiul Remus Cernea, care a fost fătălău, poponar, oaie creață și rocker jegos pînă s-a pupat cu Mica Sirenă la Palatul Parlamentului și a devenit cool cît ai zice „delfin”.

Ca să ne înțelegem, Remus Cernea e cool. Pentru că susține în parlament, pe Facebook și în general pe unde apucă drepturile omului, protecția mediului, separarea dintre stat și biserică, parteneriatul civil. Postează chestii adorabile ca „Animăluțele sunt drăgălașe și prietenoase. Ar trebui să le respectăm și protejăm, nu să le torturăm și mâncăm”. Chiar și cînd face o gafă, cum a fost vizita în țara-fantomă Taiwan, se folosește de ocazie pentru a-și exersa toleranța: „Îmi doresc foarte mult ca autoritățile decidente din România să dovedească înțelepciunea necesară pentru a fi deschisă la București o reprezentanță economică și culturală a Taiwanului". Sînt perfect de acord că nu e nimic extraordinar în a fi tolerant și normal la cap, dar lucrurile simple, elementare, care ar putea să fie de la sine înțelese, au nevoie de multă reclamă într-o „țara mea” în care dumnezeu își bagă coada în revizuirea Constituției, bisericile concurează cu spitalele, școala are loc de religie, dar n-are loc de educație sexuală, homosexualitatea trece drept boală psihică în glosarul multora, iar Klaus numără pînă la 3 în fața unei hotărîri judecătorești definitive.

Deși e evident că Remus Cernea e un parlamentar de bun simț, e mai degrabă luat la mișto decît luat în serios pe fond. Într-un costum slim și cu o atitudine virilă ar fi putut să susțină că dugongii sînt persoane non-umane și ne-am fi gîndit măcar preț de un talkshow dacă nu cumva chiar are dreptate. Că folosește des cuvîntul drăgălaș și că locuiește cu părinții ar fi fost dovezi de excentricitate pentru un bărbat sexy. Așa, Remus Cernea e doar lame. A fost. Pentru că de cîteva zile toate mătușicile îi urează casă de piatră și toți vericii îl invidiază cu foc.

Dar a devenit cool din motivele greșite. Acolo unde n-au răzbit convingerile lui, a punctat decisiv iubita fîșneață. Și nu greșesc doar cei care și-au azvîrlit admirația asupra lui acum. Remus Cernea are o problemă serioasă dacă înțelege ca pe o victorie faptul că le-a arătat el lor că nu e homosexual, ci iubitul unei femei frumoase, fraerilor!.

Fotomontaj de Cătălin Cristuțiu

DREPTUL LA LIBERA INDIGNARE

Înainte de protestele împotriva proiectului minier de la Roșia Montană știam de tricourile cu mesaj, de keepcalm-uri și că isus vine pe toate zidurile din oraș. Apoi au apărut delicioasele lozinci cu spiriduși, ketchup și autor colectiv. Între ele, s-a plimbat la marșurile de protest îndemnul „INDIGNAȚI-VĂ!” scris simplu, negru pe alb. Rămîne unul dintre mesajele mele preferate și vă invit să facem un tur al indignării pe pagina pe care RMGC manipulează zilnic România!

Prima oprire: apelul către autorități pentru a apăra minerii de „amenințările fără precedent” ale ecologiștilor. În imaginația celor care reprezintă sindicatul Viitorul Mineritului, teleghidată și sponsorizată de RMGC, protestatarii au fost „aduși” la Cîmpeni de peste tot din țară pentru a-i împiedica (cu forța) pe mineri să minerească. Sînt concediate fără drept de apel toate motivele reale și întemeiate pentru care se protestează din convingere împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, precum pericolul exploatării cu cianuri, opoziția față de legea care ar putea permite unei companii private să facă exproprieri după bunul plac, certitudinea că locul celei mai vechi localități atestate documentar din România este în patrimoniul UNESCO (nicidecum în falcile excavatoarelor), calculul putred al profitului țării noastre și obediența întregii clase politice față de golporația canadiană. 

Sindicatul Viitorul Mineritului mai joacă cel puțin la fel de tare în altă postare recentă a RMGC. Advertiser cu bugete paradoxale în raport cu propriul statut și cu drama lipsei acute de locuri de muncă prin care trec membrii săi, sindicatul minerilor resimte dureros dispariția libertății de exprimare în România. Nu, nu așa în general, ci pe motiv că CNA le-a interzis reclama la cianură!

33 de caschete RMGC jelesc în subteran mineritul de suprafață. Minerii mimează interesele breslei într-o farsă grosolană regizată de golporație, în care primul ministru se dă peste cap să joace rolul principal și pe care o parte a presei o înghite pe nemestecate odată cu porția de publicitate.

Perspectiva gropilor sinistre care vor rămîne în locul Apusenilor scobiți cu explozibil este prezentată, în mod batjocoritor la adresa oricui a admirat vreodată o priveliște de munte, un parc sau măcar un copac plantat pe trotuar, drept „una dintre cele mai frumoase destinații turistice din Europa”.

Demararea proiectului minier de la Roșia Montană ar aduce cu sine împlinirea tuturor dorințelor - din „poporul sărac” care sîntem astăzi, ne transformăm cît ai zice „cianură ” în metafora penibilă „tigrul economic al Balcanilor”.

Sub eticheta „incredibil, dar adevărat”, RMGC susține că singura problemă otrăvitoare a cianurii este renumele prost, că altminteri ea se găsește în tot ce ne înconjoară și mai ales în ce punem pe masă – cireșe, caise, fasole, cafea, migdale, sare.

Din loc în loc, pe pagina RMGC rînjesc avizele, încurajările și aprobările iubiților conducători: Liviu Voinea, ministrul delegat pentru Buget; ministrul Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea; Ioan Dârzu, membru al Comisiei Speciale de evaluare a proiectului minier; Daniel Constantin, ministrul Agriculturii; Daniel Chiţoiu, Ministrul Finanţelor Publice; Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților; fostul ministru al Culturii, Răzvan Theodorescu (că actualul, după experiența Club A, nu-și mai poate scoate luneta în public nici măcar pe teren propriu).

Într-un articol trîmbițat de RMGC, George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii, enumera printre preocupările SRI și „riscul de blocare al implementării investiției” de la Roșia Montană. Nu afacerea cu cianură este riscantă, ci doamne-ferește posibila blocare a ei. Și nu avem niciun motiv să ne îndoim că interesele României sunt bine reprezentate de politicieni, câtă vreme SRI nu a pomenit, în atîta amar de ani, nici picior de corupt în zona proiectului Roșia Montană.

În prima jumătate a lui septembrie, sub fiecare dintre grozăviile împachetate de RMGC într-o păturică mincinoasă se scurgeau zeci sau sute de indignări, unele dintre ele cu zeci de like-uri și reply-uri la rîndul lor. Românii se indignează pe șleau, cu multe semne de exclamație, porcos și nervos, mucalit sau relaxat. Fără economie de vorbe. M-am indignat și eu puțin cu ei, în nu mai mult de 3-4 comentarii cu cei 7 ani de acasă.

Acum, indignează-te dacă mai poți! Cînd am revenit pe pagină, am observat că nu mai pot comenta, nu îmi pot plăcea și nu le mai pot răspunde altor comentarii. Banned! Nici apăsînd butonul LIKE, pentru a intra de bunăvoie în seria celor 663.000 de profiluri din ograda RMGC, nu îmi recapăt dreptul la indignare.

Am căutat postările de luna trecută sau de la începutul lui octombrie, pe care le lăsasem colcăind de comentarii, dar în ultima vreme RMGC a investit cu spor în reabilitarea mediului online și indignarea românilor a dispărut în cea mai mare parte în iazul fără fund al cenzurii. Au rămas ținețiototașa-urile în opoziție cu cîteva înjurături care să le pună bine în valoare. 1-2, pînă la maxim 7-8 comentarii pentru fiecare postare din trecut.

Azi-noapte, 19 octombrie 2013 la ora 2.56, postarea despre protestul din muzeu adunase 165 de comentarii. Astazi, 19 octombrie, ora 19.30, au mai ramas 3. Vă stau la dispoziție cu capturile de rigoare!

Salvasem în septembrie indignările care mi-au ieșit în cale, am mai adoptat ieri cîteva și urmează în continuare un mic iaz de decantare al indignării naționale. Cuvintele românești sînt iuți, opărite, educate cu ceapă și usturoi, fără „incredibil, dar”, ci pur și simplu adevărate. Nu sunt scrise în limba hipsterilor, nici a eco-teroriștilor sau anarhiștilor, mai degrabă în dialectul inconfundabil al înțelepciunii populare, care într-un fel sau altul tot trebuia să ni se arate la un moment dat.

+ Sparkling mind și grafică Oana Dorobanțu

+ Foto Camil Dumitrescu

+ Exercită-ți dreptul la libera indignare! Prostestează!  

REMEGECE, TE PUI CU BLONDELE?

1 și cu 1 fac o pereche de pantofi. Dar cianura, cît costă cianura? Dincolo era mai ieftin! L-am invitat pe Dragoș Tănase, fost student la ASE și protestatar-de-pe-vremea-cînd-nu-se-protesta, să ne dea o lecție zdravănă de matematică și economie. A acceptat invitația, dar în calitate de Director General al RMGC. La schimb îi dăm și noi lecții - de stil, că a venit accesorizat cu un iaz de cianură pe post de cravată. 

Suntem la KM 0/ digi24/ 29 septembrie și ne grăbim la minutul 31:00. Întrebarea despre profitul RMGC sare într-un picior de 5 ori la rînd înainte să primească un răspuns. Pentru DG de la RMGC nu contează cît e, atîta vreme cît Romania va cîștiga 5.3 miliarde de dolari. Acestea sînt practic cele 4 miliarde ajunse la maturitate. La vremea lor, a fost nevoie de o isterie publicitară ca să depistăm ce se poate face cu ele. Astăzi putem să intrăm pur și simplu pe pagina de Facebook a RMGC ca să aflăm exact cum vom cheltui acești bani. De fapt, numai „1.8 miliarde USD vor intra direct la bugetul de stat. Restul de 2.2 miliarde USD reprezintă bani cheltuiţi în România pentru salariile angajaților români, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele.” Decideți singuri dacă pot fi încadrate cheltuielile RMGC la capitolul profit pentru statul român după ce citiți asta.

La finalul travaliului, scoate capul și profitul de 1.5 miliarde al RMGC. Cred că DG s-a fîstîcit atîta de jenă. Pe cît de producătorul de aur numărul 1 din Uniunea Europeană urmează să devină patria noastră, pe atît de proastă pare a fi afacerea lor! Investițiile gata făcute la Roșia Montană ajung la 500 și ceva de milioane de dolari, 600 deja în alte declarații ale aceluiași Dragoș. Și asta înainte de aprobarea proiectului. Că după ce se aprobă ar urma 25 de ani de pușcare, concasare, măcinare, leșiere, electroliză și alte chinuieli la finalul cărora în buzunarul RMGC ar ramîne doar 1.5 miliarde de dolari. N-o să le ajungă nici cît să cumpere ultima colecție Rick Owens. Iar cu adevărat dramatic este că profitul RMGC nici nu prea are cu ce să crească în cursul exploatării, pentru că în afară de aur și argint alte minereuri exploatabile comercial nu există și pace (51:10+). Ăsta e scorul final, după cum se vede și într-un grafic cu căsuțe colorate pe o foaie A4, pe care Dragoș îl îndreaptă cinstit spre cameră: România 5.3, RMGC 1.5. 

Pe cît de generos este acum Dragoș cu statul român, pe atît de hrăpăreț a fost cînd a declarat anterior că, dacă Parlamentul respinge proiectul de lege privind exploatarea minieră de la Roşia Montană, daunele pretinse s-ar ridica la „cîteva miliarde”. Știați că RMGC a mai dat statul român în judecată și a pierdut? Pentru că Dragoș știe, dar unde n-a mers milionul, sigur merg miliardele. Doar în declarații, bineînțeles. Pe aceeași temă, DG al Gabriel Resources Ltd a fost ceva mai precis, într-un interviu acordat publicaţiei canadiene Globe and Mail. Lui i se pare că Guvernul României ar trebui să despăgubească RMGC cu 4 miliarde de dolari. Deci: dacă RMGC își strînge catrafusele cu 25 de ani mai devreme, poate spera la 4 miliarde, iar dacă minerește cinstit până la nunta de argint, numai la 1.5?!

DG, ca și susținătorul RMGC mai cu barbă, Bogdan Naumovici, se plînge de ploaia de mituri. În realitate, nici otrăvirea cu cianură, nici munții măcinați pe de-a-ntregul, nici depopularea sau valoarea de patrimoniu a zonei nu sunt mituri. Dar profitul gras al României versus cel stafidit al RMGC în caz că DA și despăgubirile bombastice care s-ar impune dacă NU sînt doar miliarde fabricate în laboratorul de mituri al RMGC. 

Dragoș e proaspăt bărbierit, deci pare bine pregătit, dar nu cred o cifră din ce spune! La întrebarea Elenei Vijulie „Ați plătit politicieni pentru realizarea acestui proiect?” (36:25+), a răspuns de două ori „Nu”: o dată fără să i se vadă fața, a doua oară cu degețelele. Culmea era să răspundă „Nu cu pumnul!”. După asta, nu mai cred nici cuvintele de legătură din afacerea cu cianură.