VIZUALIZAȚI BLOGUL

Noi sîntem lumea, picățelele de lîngă dungi, coloanele cocoșate sub teancuri de rîsete și tasate de papornițe în scara blocului pînă la lift. Noi care trăim bombastic de la un pliculeț de magneziu pînă la următorul, care ne visăm morții de bine și ne deochiem una-două. M-am săturat de umanitatea coafată, iertată de virgulele dintre subiect și predicat, vaccinată ostentativ de gusturi proaste și îndopată cu alb, negru, negruț, cam sec și prea simpluț.

Ni s-a făcut dor de sărăcie și prostie, de viețile netrucate pe care le trăim imediat sub pielița de profunzime și distincție.

ULPE OARTĂ

Eu am nasul ca un cornuleț, singurul din tavă care nu ajunge pe platou în fața invitaților.

Am foarte multe probleme, două antipatii și restul numai vechituri.

De urît, urăsc în fiecare zi a vieții mele. Dar urăsc nedocumentat, de la distanță mare, judec și gîndesc de rău cu o ură măruntă, scăzută, scurtă.

CANDEL

„Omul este o fiinţă. La fel ca celelalte fiinţe, omul se naşte, se dezvoltă, se înmulţeşte, îmbătrâneşte şi moare.” e cel mai blînd adevăr din lume, dacă te gîndeşti că îl mîngîie preşcolarii cu noţiuni introductive despre săpun, pieptene şi batistă, iar el îşi urmează pe mai departe verbele nestingherit.

URĂSC SĂ CAR PLASE

Diferenţa dintre iulia şi ceva mai mare decît iulia este distanţa dintre ce urmează să mi se întîmple şi momentul la care se întîmplă.

Textele de pe planeta noastră nu se împacă bine cu ideea că ştiu mereu ce urmează, dar durează pînă se întîmplă.

TIME ISSUE

Dramele adolescenţei mi-au suflat astăzi în ceafă, sub coada de cal. Să văd “no gain” în colţul din dreapta m-a demoralizat total, pentru că sunt peste o mie de chestii pentru care concurez acum, şi trebuie să o fac plină de încredere înainte să se adeverească.

Ce s-a schimbat e că mai nou ştiu care e adevărul, la 16 ani nu ştiam decît “ah, dacă nu mă transform în strigoi după moarte”. Nici ceasul cu limbi nu-l ştiam. Nici nu se punea problema să cîştig, cîtă vreme aveam o viaţă de pierdut. 

Colajul Emiliei Barbu este inspirat de o pagină din jurnalul meu de la 16 ani. Pentru Love Issue.

UNA DINTRE PUŢINELE

Nicio minte n-ar trebui împroşcată cu îndoială de sine şi condamnată la duminică după-masă în pat pe fundal gri. Dar apoi una blondă suviţată.

O SĂ RÎZI ÎN DAR

Viaţa ar trebui: să mi se pară totuşi nostimă - unu, şi să aibă noimă - în doi. Iar pe locul trei să mă dezveţe de gri şi de pulovere.  

MÎINE PLEC ÎNTR-O CĂLĂTORIE

În două lumi de trei cuvinte pe cîte o pagină fiecare, să repar amîndouă greşelile trecutului.

Cu buricele degetelor pe linia sprîncenelor prin mişcări de tamponare şi cu cineva iubit într-o ţară străină.

Mă scufund în patul de care n-am putut să mă desprind duminică toată ziua.   

Mâine plec într-o călătorie în capul meu proaspăt vopsit.

NEWEST

M-am săturat de feţele vechi şi între ele eu sînt cea mai veche.
Depinde cine mă redescoperă. Cine-mi dă mîncarea direct în gură sau cine-mi înnegreşte un canin în fotografii?

CU CÎT CUNOSC MAI BINE OAMENII

Nu cred că în afară de faptul că pur şi simplu am ştiut că trebuie să curăţ şi furtunul de cauciuc, nu doar maşina de spălat în sine, am mai făcut ceva într-un fel pe care l-ar face o femeie.
De mai multe ori însă, cînd chiar nu am avut niciun merit, doar păr vopsit în cap, am fost tratată ca o femeie, dar fără să fiu cu adevărat, really.

VIAŢA

Eu i-am rîs în nas, dar mi-a zîmbit cu haz.

FATA VERSACE CREDE

Dacă pe mine m-ar lua de nevastă împăratul însuşi, 2 farfurii cu cartofi aurii şi 6 şniţele în crustă crocantă i-aş dărui.
Sau dacă mă mai gîndesc puţin, i-aş da mai bine trusa de machiaj în cutie preţioasă de metal. Să o pună jos lîngă pat, pînă mă întind pe tot locul meu dinspre perete şi mă trezesc la loc în fix 10 ore, într-o nouă zi în care să aştern fond-pudră-farduri-rujuri, pînă la următoarea oră de visare, pe tărîmul ridurilor, rozaceei şi pustulelor.

CU AROMĂ DE CĂPŞUNI

N-am putut să nu mă uit că se ruja roşu cu gura larg deschisă. S-a întors spre mine şi mi-a spus că îi place. Ea a zis “blogul”, eu am înţeles “blondul”. M-a intimidat, dar picase totuşi ca un compliment, m-am panicat abia cînd a adăugat că o distrează. Cam atunci mi-am dat seama că n-avea cum să o distreze părul vopsit, toată lumea ştie că e un chin maxim.
Distracţiile noastre sînt scurte, mai multe la fel şi proaste ca mintea noastă. Le băgăm în noi non-stop şi le dăm pe gît una-două. Distracţiile noastre proaste ne fac mai buni la gust.

NEGRU RĂU

Fac ce fac şi mă întorc aici să nu mă mişc din pat.
Am învăţat în ultimii ani să iau moartea (înţelegînd prin asta călătoriile cu avionul, drumurile cu maşina prin ţară, vîrsta de 27 de ani) ceva mai uşor, gîndindu-mă la ea ca la o ocazie de a mă îmbrăca în mod egal frumos şi adecvat. Aş sfătui pe oricine să arate zilnic frumos şi adecvat în eventualitatea morţii. Minimul pentru o moarte bună ar fi să nu porţi rucsaci, sandale de munte cu arici şi brăţări de piele.  

CLIPEŞTE

Sub o mare de prostie bate inima de hîrtie.

Mă apăr foarte rar. O femeie nu trebuie să se apere niciodată singură, şi mie oricum îmi stă mai bine vinovată.

COPITE VERZI PE CREVEŢI

“Acum e şi mai frig

există multe stele

şi plutim în derivă.” sînt versurile mele de suflet în bătaia aerului condiţionat.
După ce n-am mai plutit în derivă, am apucat-o pe drum-cu-înfundătură. Necondiţonat.

ŞI EA AR TREBUI SĂ REZOLVE UNELE MISTERE

Am fost în multe locuri comune şi am întîlnit oameni de toate felurile. Cei pe care-i recunoşti după respiraţie sînt ai tăi, cei pe care-i recunoşti după aer sînt ai tuturor. Cei pe care-i intuieşti după parfum nu merită cunoscuţi.

Pe cîte unii vrei să-i îndopi cu polonezi şi parizer la micul dejun, cu ouă la tigaie şi costiţă afumată, iar dintre ei unii vor să te bucure pe tine cu pizza, pilaf cu mici, salam, varză sau ce gustări sînt menţionate în comentariile pe care le-am primit aici pe blog. Pentru că e adevărat că atunci cînd sînt singuri oamenii fac ce vor, dar abia cînd nu sînt singuri fac ce le place.

FATĂ VERSACE ŞI PRODUSE ASEMĂNĂTOARE

Tuturor provocărilor cărora o fată le-ar spune nu şi o femeie da, o fată Versace le-ar răspunde “Dar ce, nu e ca şi cum aş face-o pe bune, nu?!”.

Nu şi-ar visa rudele moarte decît cînd se poartă vintage, dar nici nu i-ar sta bine, pentru că ce rost au visele cînd totul e Versace.