Cu „mi-e frică de moarte” la Cluj

La toate cinele cu prietenii și în toate cabinetele medicale în care am intrat în ultima lună am adus vorba despre asta. Orice mesaj am scris și orice le-am spus prietenelor mele pe post de la revedere m-am gîndit că ar putea fi interpretat dramatic în contextul unei morți accidentale. Dar mi-a fost cel mai milă de mine cînd înmuiam cu apă fierbinte, spălam cu săpun natural și clăteam cu grijă corpul care ar fi putut fi sfărîmat total în foarte scurt timp. Ieșeau aburi din el și se depuneau pe faianță. L-am încălțat cu sandale noi, așa cum încerc să fac de fiecare dată cînd călătorim. De data asta, am ales o pereche de sandale de pînză cu imprimeu tropical și toc gros cu platformă de plastic care imită textura lemnului.

La aeroport, l-am uns pe buze cu toate mostrele de ruj și gloss ciclamen, vermillon și roșu-chanel pe care le-am găsit la duty-free. Pînă la urmă, i-am cumpărat un fard de obraz cu praf de stele, în ciuda faptului că fusese testat pe animale în prealabil. Cînd i s-a făcut poftă de cubulețe de ciocolată umplute cu cremă de iaurt și fulgi de căpșuni, m-am uitat pe toate părțile la cutia lor și la încă una asemănătoare cu bomboane asortate, dar nu i le-am luat. Nu a mai durat mult pînă să aflăm că zborul fusese reprogramat peste 4 ore, iar asta a prilejuit o serie de întîlniri neașteptate:

- Cu bruneta din cabina de fumat, care a fost mai mult decît încîntată să îmi dea o țigară în schimbul brichetei și care a remarcat corect că, în condițiile date, o călătorie cu trenul m-ar fi scutit de palpitații

- Cu Roxana Ionescu (Mama-Natură), care și-a exprimat cu drăgălășenie regretul cînd mi-am scăpat telefonul pe jos, după care a rîs amuzată cînd i-am explicat că e mai bine așa pentru că îmi doresc unul nou de ceva vreme

- Cu medicul meu ginecolog care mi-a spus că în viitor o să am nevoie de chirurgie plastică pentru ridicarea pleoapelor și pentru umplerea șanțurilor nazolabiale

- Cu Maria Grapini, europarlamentar, care flutura în toate direcțiile mai multe reclamații pentru Tarom, solicitînd insistent un număr de înregistrare pentru ele.

Avionul a decolat cu încă 2 ore peste cele 4 anunțate inițial. Și nici în continuare lucrurile nu au mers conform așteptărilor. În situația „puțin probabilă” a unor accidente-de-genul-celor-care-ne-îngrozesc-la-știri-seară-de-seară faceți aia și dregeți ailaltă. Și acum, o să vă servim gustarile. Cîte sandvișuri vreți? Cîte pahare cu apă? Luați-le, astea sînt! Vă rugăm să rămîneți la locurile dumneavoastră, legați cu centurile de siguranță, pentru că am început procedurile de aterizare.  

Zborul a durat practic 30 de minute și a mai trecut încă atît pînă să mă prăbușesc în pat la lumina plăpîndă a unui stîlp de pe Calea Turzii.