Şi nu de viaţa scurtă ne e frică, şi refuzurile ştim să le acceptăm, numai să nu ţipe cu răutate la “Hai!” din bunătate.
Nici tăcerea nu e bună. Nu cînd ieşi pe uşă şi cine rămîne în urma ta nu aude “Pa”.
HAI PA
Mi-a umplut “Hai!” toată gura, şi putea să îmi umple şi o oră din viaţă, înainte de căderea serii. În sinea lui, “Hai!” însemna să-mîzgălim-un-curcubeu-să-îl-înnodăm-de-la-un-capăt-de-coada-unicornului-să atîrnăm-peste-goana-lor-prin-iarbă-două-coarne-de-cerb-cu-oricîte-ramificaţii. În realitate, “Hai!” a durat doar o silabă înainte să îi răspundă refuzul.
Şi nu de viaţa scurtă ne e frică, şi refuzurile ştim să le acceptăm, numai să nu ţipe cu răutate la “Hai!” din bunătate.
Nici tăcerea nu e bună. Nu cînd ieşi pe uşă şi cine rămîne în urma ta nu aude “Pa”.
Şi nu de viaţa scurtă ne e frică, şi refuzurile ştim să le acceptăm, numai să nu ţipe cu răutate la “Hai!” din bunătate.
Nici tăcerea nu e bună. Nu cînd ieşi pe uşă şi cine rămîne în urma ta nu aude “Pa”.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
esti foarte plictisotoare cu stilul asta de boris vian. el nu este plictisitor, ca nu are cum, dar tu esti. oricum te-am flatat mult declarandu-ti asta.
ReplyDelete