Iubirea e cînd mergi pe vîrfuri, sau cel puţin nu troncăni
pe tocuri, ca să fie linişte în capul care doarme lîngă perna ta.
M-am reîntors în tabără, după o pauză de două nopţi, o zi şi
trei sferturi. De numărat. A fost un om mai dur lîngă mine în tren, dar spunea
“net” la 50 de ani cum spun toţi oamenii de 50 de ani şi i-am descoperit repede
tasta sărită. Alt om în diagonală despre care am fost sigură ca mi-e client. Şi
vizavi un curios de mine cu laptop de o firmă de care n-am auzit, ţinut aşa în
poală. Imaşurile islazurile mlaştinile despre care scriu sînt de fapt întinderi
de pamînt care au gunoaie pe margine şi cam pe la mijlocul lor mişună cîte o
persoană de înaltime medie tragînd de aţă o vacă. Persoană care o să ajunga
acasă, unde are plita, ceaunul şi ciuboţelele şi o să se oprească din strecurat
brînza prin tifon ca să citească scrisul meu.
Numai oamenilor despre care nu ştiu nimic mă adresez. Lîngă
perna lor pun capul. Aş vrea ca toate gîndurile mele să fie făcute publice. Ştiu
eu sigur că s-ar bucura să afle că în capşorul meu se continuă primul paragraf.
E plin de ruccola şi de nesfîrşit.
No comments:
Post a Comment