SFÎRŞITUL NU E AICI CÎND MĂ ÎNTRISTEZ

În seara asta am convins un taximetrist: 
- să aştepte să hrănesc pisoiaşul şi să îi curăţ litiera de no1 şi no2 (ceea ce a durat peste măsură din cauză că la mine acasă s-au ars şi becurile de pe hol şi becul din baie)
- să oprească la farmacie să cumpăr cu-ce-se-nimereşte-să-mă-servească-mereu-acelaşi-bărbat-care-fireşte-nu-e-la-tejghghea-şi-atunci-cînd-am-voie-de o-simplă-aspirină
- să mă ducă la o benzinărie ca să iau în cele din urmă suc de ananas, nu suc de mere aşa cum mi-era poftă
- să caute un Fonzi ca să cumpăr vin (unde n-am mai ajuns pentru că de fapt nu ştia niciun Fonzi, nu ştia nici ce e Fonzi în general pentru că era taximetrist de o lună şi de tot atîta timp locuia în Bucureşti).

Locuise în Cipru în ultimii doi ani, cu o rată de succes de 50 de euro pe zi înregistrată în fiecare seară la intrarea în apartamentul pe care îl împărţea cu iubita lui. Ce l-a izgonit de acolo? Nu pierderea jobului, nu lipsa banilor, nici măcar dorul de ţară. Ci dorinţa de răzbunare pe cea pe care a el luat-o cu el în Cipru şi l-a părăsit şi pe care tot el a decis să o pedepsească trimţînd-o înapoi în ţară(?!).

Am presupus automat că îşi doreşte să se împace cu ea, din moment ce în urma intervenţiei lui directe amîndoi par a fi destul de în România la momentul ăsta, dar jură că nici vorbă de aşa ceva, probabil s-a întors: 
1. Ca să admire îndeaproape durerea ei de a nu mai locui în Cipru în continuare

2. Ca să lucreze ca taximetrist

Şi 3. Ca să se ocupe de firma de pază, protecţie, gardă de corp VIP şi supraveghere obiective a lui şi a altor cîtorva asociaţi.  

În 10 minute, pe altă canapea mi se explicau principiile racordului în film, cu argumente pentru 3 cadre diferite (în timp ce îmi lingeam degetele înmuiate în ecler de ciocolată şi tartă cu căpşuni).

În viaţă stai pe canapea, în aceeaşi maşină, în aceeaşi casă, în aceeaşi viaţă, lîngă oameni cărora li se întîmplă unele lucruri, pe altele şi le doresc, aplică pentru viză de America, îşi achiziţionează o maşină de escortă VIP de la Ambasada Americană sau chiar trăiesc visul american. Şi în timp ce universul freamătă tu nu poţi să faci altceva decît să te gîndeşti la tricotajele muştar. De pe ecranul Fashion TV de la restaurantul din faţa căruia iei taxiul, din filmul cu racorduri greşite, de pe tine. 99% gol, 1% angora.