Auzi tot timpul pronunțîndu-se cu
entuziasm cuvîntul ăsta, mai ales dacă ești înconjurată de muzicieni, melomani,
audiofili și Claire Danes. Nu m-am întrebat ce înseamnă, nu e ca și cum aș fi
epuizat toți buzzcockșii și toate bergmanurile ca să mă înghesui să înțeleg berghainul.
Odată ajunsă acolo mi-am dat seama că nu seamănă foarte bine cu locurile în
care mi-am petrecut majoritatea timpului, gen camera mea de la părinți, dar o
sumă de situații extreme cu care m-am confruntat pînă acum m-au
pregătit pentru această experiență.
1. Toată viața am văzut oameni urlînd la mine și m-am holbat
la ei fără să îi pot înțelege. Așa că cei 3-4 bărbați de la intrarea în Berghain, însărcinați
cu controlul minuțios al genții și pusul apăsat al ștampilei n-au făcut o mare
diferență.
2. Am mers desculță printre chestii ascuțite încă de la 10
ani, de cînd îmi petreceam vacanțele la țară și duceam vacile la păscut pe
islaz. Recunosc în cioburile și chiștoacele de acum mărăcinii și cioturile de
altădată.
3. Am vizitat Underground Fest în 2001 și atunci am văzut pentru
prima oară o mulțime de oameni îmbrăcați în negru la un loc.
4. Beau dintotdeauna apă de la chiuvetă, adică de cînd avem
apă curentă acasă, că înainte beam din puț și era clar mai bună. Una peste
alta, băutura clocită de la bar nu m-a împiedicat să mă simt bine.
5. Anul ăsta în iunie am ajuns la un lac, iar la intrarea în
lac era nămol mai mare decît nămolul în care am dansat pe terasă la Berghain.
6. În clubul Control am fost de mai multe ori și acolo
aglomerația s-a uitat ori iscoditor, ori urîcios la mine, deci m-am obișnuit
rapid și mi-a picat chiar foarte bine să văd de data asta multe fețe
zîmbindu-mi cu gura pînă la urechi.
7. Pînă la 16 ani, mama m-a luat invariabil la ora 8 seara de
la petreceri, deci n-a fost așa mare chestie că a trebuit să plecăm la aeroport
pe înserate, cînd absolut toată petrecerea era în toi, terminase și Cosmin
setul și putea să stea cu noi. Mi-am plîns soarta două ore și asta a fost tot.
No comments:
Post a Comment