DESCURAJ

Cînd greutatea sufletului trage aer în piept, dar pieptul se înfundă în calea ei și greutățile mai mici care încep în ea se agravează, nici nu are cum să îți iasă literatură, sau cel puțin așa crede Gabriel Liiceanu. Atît am înțeles dintr-o carte de-ale lui, din care am apucat să citesc mai puțin de 30 de pagini înainte să se stingă lumina.

Oricum nu mă mai întorc la literatură. Sponsorizez acum cu tot corpul niște munci pe care nu le muncesc victorios, împing de la spate idei care nu sunt ale mele și în general fac lucruri la care mă pricep foarte puțin. Am uitat fiecare cuvint pe care l-am căutat de diacritice peste zi și fiecare plan pe care l-am tîrît în toate culcările și sculările mele. Am uitat tot binele de pe lume pe care am jurat că îl voi pupa toată viața.

M-am înjumătățit. Mi s-au întîmplat într-o singură zi toate lucrurile care încep cu “Dacă n-ar exista uitarea”.