Trăiam pe atunci nişte zile în care toţi umblau cu inima la vedere cusută pe tricou.
Toţi
strigau în cor. Îi ustura pe limbă şi le atîrna de gene. Te dădeau la o parte
cu vorbele şi te luau înapoi cu mîinile. Ei între ei se tot uitau unii la pulpele
altora.
Nu te puteai simţi altfel pe lumea aia decît indian, ars, uscat-crăpat.
“Scos pe uşă, căzut pe geam, atîrnat”, aşa aş fi scris eu în
mod normal.
Dar toate moriştile sînt pornite, vara împroaşcă de coaptă ce e sub
coajă,
+ şervet cu franjuri monlapincitron
No comments:
Post a Comment